Doubt

Pentru că se apropie Premiile Oscar, iar anul trecut acest film a fost, în mod ciudat, exceptat de la nominalizări …

Puţine sunt filmele care, după ce le vizionezi, nu doar te lasă cu o stare de spirit, ci te schimbă, pentru ca apoi să-ţi revină din când în când în minte. Unul dintre acestea – pe care l-am revăzut zilele acestea – este pelicula „Doubt”, în regia lui John Patrick Shanley. Filmul pune aproape prin fiecare personaj în lumină acest joc de-a v-aţi ascunselea dintre convingere şi îndoială care chinuie mereu natura umană. Niciun personaj – de la maica stareţă, rol interpretat fabulos de Meryl Streep, până la mama băiatului de culoare, ce apare doar câteva minute şi este interpretat de Viola Davis – nu ne lasă să  fim siguri de ceea ce este, face sau gândeşte.

Mi-a placut mult acest film, mai ales ca am avut destul de mult de-a face cu oameni care au devenit sclavi ai propriilor gânduri şi convingeri. Mi-amintesc cum unul dintre pacienţii mei era convins că în femei nu te puteai nicicum încrede, că lor le lipsea “organul loialităţii” sau al “fidelităţii“. Pentru că era un om religios, l-am întrebat ce părere are despre acel moment din Biblie în care Iisus, purtându-şi crucea, urcă Golgota urmat nu de către apostoli, care se pierduseră care-ncotro, ci de trei femei. Răspunsul lui a fost că pune la îndoială acel episod. L-am întrebat apoi cum de-a venit la mine, femeie fiind. Venise tocmai ca să-şi demonstreze lui sau oricui că, într-adevăr, nu poţi avea încredere într-o femeie …

În fine, personal mă simt mult mai bine în prezenţa oamenilor care mai pun măcar din când în când câte ceva la îndoială. Cred că Nietzsche a avut dreptate afirmând că, de fapt, “duşmanul adevărului nu e minciuna, ci convingerile”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *