Spiritul Crăciunului

Ma gândeam zilele astea care a fost cel mai neinspirat dar pe care l-am primit de Crăciun. Nu prea mi-am dat seama, întrucât cel mai des primesc cărţi, iar cărţile sunt ca prietenii: e greu să faci diferenţe mari. Cel mai prost cadou pe care l-am primit în viaţa mea a fost de ziua mea anul trecut, de la o prietenă. N-am să spun în ce consta, întrucât ea s-ar putea să citească. În fine, m-am gândit şi la cadourile pe care eu le-am făcut. În acest caz am să amintesc unul de care sunt mândră: era un carusel delicat cu piese mici din sticlă. Puteam să le urmăresc ore în şir învârtindu-se.

Anul ăsta, însă, spiritul Crăciunului nu m-a contaminat. Poate zăpada care a căzut peste noi, traficul, zarva isterică din magazine, crizele de tot felul mi-au făcut dificil şi obositor ritualul de a căuta şi cumpăra. Ce e, în definitiv, acest spirit de Crăciun? Altădată era prietenie, bucurie, linişte şi un strop de tristeţe. Am rămas acum doar cu mii de luminiţe şi cu obsesia cumpărăturilor, presărată cu lupte pentru un loc de parcare pe maldărele de zăpadă înnegrită.

Pentru că nu voiam totuşi să las astfel de nelinişti să mă saboteze, m-am trezit devreme în această dimineaţă şi am copt cozonaci. Ce să vezi! Frământând coca moale, presărată cu stafide, am regăsit printre degete bucuria Crăciunului.

 Un Crăciun cu cocă şi stafide vă doresc tuturor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *