Vești bune despre tratarea maladiei Alzheimer

alzheimer01

Restaurarea memoriei pierdute ar putea fi posibilă în stadiile incipiente ale maladiei Alzheimer. Aceasta, întrucât memoria de lungă durată nu ar fi localizată – așa cum se credea până acum – în sinapse (conexiunile dintre celulele cerebrale, care se distrug din cauza maladiei Alzheimer). Concluziile au fost trase în urma unui studiu făcut de echipa profesorului David Glanzman, de la UCLA, asupra unor melci marini din specia Aplysia. Profesorul Glanzman a explicat: “Experimentele noastre spun că sediul memoriei nu este în sinapse, ci altundeva. Noi credem că se află în nucleul neuronilor, dar nu am demonstrat asta deocamdată. Cât timp neuronii sunt încă vii, memoria încă este acolo, ceea ce înseamnă că am putea recupera ceva din amintirile pierdute în primele stadii ale bolii Alzheimer”.

O altă metodă prin care maladia Alzheimer ar putea fi prevenită și chiar vindecată este prin impulsionarea reacției autoimune a creierului. Conform unui studiu realizat la sfârșitul anului trecut de cercetători de la Universitatea din Stanford, celulele nervoase mor pentru că o altă clasă de celule, numite microglia, care ar trebui să curețe creierul de bacterii, virusuri și depozite periculoase, își încetează activitatea.

Microglia constituie 10-15 la sută dintre celulele cerebrale. Acționează ca un zid de protecție, iar când depistează pericole, eliberează substanțe ce recrutează alte microglia pentru depistarea și alungarea “invadatorilor”. De asemenea, acționează ca un “gunoier”, colectând și înlăturând resturile moleculare și celulele moarte, incluzând grupurile de beta-amiloid, depozite care se agregă în spațiile dintre neuroni, provocând, printre altele, pierderea memoriei.

Celulele microglia funcționează bine la cei tineri, însă, odată cu îmbătrânirea, acțiunea unei proteine – numită EP2 – le oprește funcționarea eficientă. “Microglia sunt forțele de ordine ale creierului”, a explicat Katrin Andreasson, preofesor de neurologie și științe neurologice la universitatea amintită, “experimentele noastre făcute pe șoareci au arătat că păstrarea lor în starea corespunzătoare combate pierderea memoriei”.

În prezent, cercetătorii de la Universitatea Stanford speră să obțină un compus care să împiedice doar formarea proteinei EP2, fără efect secundare.

Un alt studiu extrem de recent, ale cărui concluzii au fost publicate zilele trecute, a arătat că insulina sintetică (detemir) poate îmbunătăți funcțiile cognitive. În cadrul acestui experiment, șaizeci de pacienți suferind de probleme de memorie sau de maladia Alzheimer în stadii incipiente au fost împărțiți în trei grupuri. De-a lungul a douăzeci și una de zile, li s-au dat diferite doze de insulină detemir: cei din primul grup au primit doze mari din substanță, cei din grupul al doilea doze mici, iar subiecților din cel de-al treilea grup li s-a dat doar o substanță pentru efect placebo. Cei din primul grup au înregistrat progrese notabile în ceea ce privește memoria pe termen scurt, în comparație cu subiecții din celelalte două grupuri.

Acesta e primul studiu în care a fost studiat efectul benefic al insulinei sintetice asupra maladiei Alzheimer, după ce experimente anterioare au dat rezultate încurajatoare legate de insulina naturală. Se crede că acest efect se produce întrucât zonele din creier care procesează memoria au densități mari de receptoare ale insulinei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *